SCRISORII NETRIMISE

UMBRA MARELUI PESCAR
- in memoriam Ioanid ROMANESCU

Spre ziua, taind cântatul cocosilor,
pe strada care se-nfunda-n Râpa Galbena,
plonjeaza o umbra mai înalta decât blocul Gulliver,
decât hotelul din inima târgului
unde o noapte, cândva, a dormit sau n-a dormit domnitorul Alexandru I
Dar uriasa umbra mai poarta o alta umbra, subtire, arcuindu-se din când în când
catre geamurile sparte ale Bahluiului... Cine le vede - si eu le vad - ar crede
Ca-i umbra Poetului, marelui pescar care, purtându-si ranita si undita-n spinare,
haladuieste pur si simplu pe ulitele
târgului natal, hat, pâna la baltile înghetate,
sunând a Craciun, legate parca —margele de sticla, la gâtul cetatii
când merge, poetul mai mult leviteaza, sa nu sperie râma din coasta Râpii
pe care, mai întâi, pe ea o pescuieste:
Si sapa, poetul, si sapa la radacina cetatii dupa râma promisa,
atunci, deodata, se porneste un pui de vânt
din secolul celalalt, atunci taietura-n pamânt
pare o raza de stea proiectând pe limba de lut litere împrastiate,
scrise , doamne, de o mâna celesta!
Când pleaca de cu ziua catre baltile înghetate strânse la gâtul cetatii,
Poetul, cu punctul de jar al tigarii în coltul gurii, pipaia cu umbra-i toate apele lumii,
trecând peste Bahlui, mai întâi, cu umbra cealalta, subtire, arcuita biciuind
tariile cerului...
Numai atunci Poetul cobora cu adevarat
pe lânga Scoala Normala Vasile Lupu,
coboara cu toate gradinile din jur,
sa sape din nou la radacina cetatii
pe care el însusi o cântase în vers si la trompeta lui de aur...
Prin colturile lumii când e citit
de Antilia si Liberto, când e rasfoit
de Marlen si Cornelia (si de toate
iubitele lui),Ioanid poarta pe brate
Paradisul cu Nordul obiectelor
perforând Baia de nori prin care, o
Carul mare cu umbrele lui fluturând,
trage în sus cetatea pe cele sapte coline
cu radacina cu tot, cu baltile înghetate
atârnând deasupra Bahluiului,egal cu sine,
rece pâna la Dumnezeu, vazut de poeti
ca o sfânta ruga prin care Marele pescar
lucreaza catre ziua pânza Corabiei
care nu mai vine!

(sept 21, 2008/Galati)

de Sterian Vicol