Porto-Franco

se dezbracă de pe drum ca o armată

Dan Vîtă

Rubrica: Poezie  /  Nr. 276/2019

cum stă sângele meu asupra mea ca vulturii
cum stă sângele meu asupra mea ca vulturii
oranj cum sunt atunci când ard portocalii prin Tamar
și tu stai goală‐n lumină și ochii mei de jar
își pun cenușă‐n cap și‐și rup hainele prinși de furii

și strigă‐mpotriva cerului ca desfrânatele amar‐
‐aurii din Gaza și din temple, și amar‐aurii
sunt nurii goliciunii tale când sânii tăi, așa ca strugurii,
par poame vechi iubindu‐se cu șarpele alb‐miracular

și sângele tău cântă cu zeii sângelui meu și cheamă graurii
gurii mele‐n via nepăzită a frumuseţii tale și iar și iar
ca iacob intru la tine cu mandragore‐n dar

și isahar râde‐n pântec ca‐n măruntaiele cerești, augurii,
și tu stai goală‐n sângele meu, acum‐atât de clar,
cum norii oranj când ard portocalii prin Tamar

îmi ţii mâinile cum pe Moise glasul lui Elohim Elohai
îmi ţii mâinile cum pe Moise glasul lui Elohim Elohai
care ieșea din foc hieratic și fonetic‐luminofor
când ele, mâinile, vin și văd de‐aproape rugul orbitor
și locul sfânt și glasul care vorbește din rai

și tu strălucești și nu te mistui ca focul roditor
și eu îmi ascund faţa‐n mâini de dumnezeiescul grai
și umblu desculţ și sângele meu e întocmai
cum piaţa din Magdala de parcă‐n zbor

au trecut și‐au răsturnat tarabele cu rodii, în alai,
nuntașii îngeri de prin Canaa Galileii și‐n fiecare fior
coboară zorii cum turmele de oi ale lui Ietro și tu ai

glasul ars, și cum se‐aude jarul, și cum eu mă‐nfior
când Elohim Elohai vorbește tocmai
când îmi lași mâinile să se apropie încet, încetișor...

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR