Porto-Franco

Vasile MANDRIC (Brăila)

Vasile Mandric

Rubrica: Poeti dunareni  /  Nr. 276/2019

Sonet Fantastic
Când Luna pleacă seara la culcare
Și eu te‐aștept, mereu, pe sub uluce,
Chiar dacă vin puhoaile năluce,
Vedea‐vei tu, de ce sunt eu în stare.

E liber gândul,unde vrea mă duce,
Chema‐voi amintirea la plimbare
Să‐ţi cumpăr chipul, făr‐asmănare,
Dar bani nu am, chiar de mă pui pe cruce !

De fapt te‐am căutat din zare‐n zare
Ceva urât începe să mă‐apuce,
Cum stinge flacăra, o lumânare !

Întreb Destinul încotro mă duce?
Și‐mi spune, că‐ntr‐o sală de‐așteptare
De unde trenul drept spre cer să urce!

SONET
Ai grijă, Doamne,atunci când ieși pe stradă,
Căci trec beizadelele‐n viteză.
Aceste animale n‐au geneză,
Căci victemele, lor,suntem și pradă.

De ai noroc, mai capeţi o proteză,
Când soarta face doctor bun să‐ţi cadă,
Iar dacă intri singur la grămadă,
Te ciopârţesc mai,rău,ca la morteză!

Dacă te legi de ei și ai dovadă,
Sau spui ceva ce lor nu le convine,
Vedea‐vei Tu,că nimeni n‐o să creadă.

Dar adă, Doamne, un Ţepeș, iarăși,adă.
Că‐aceștia vor da și peste Tine
Spunând,că nu‐s în stare să Te vadă !

REGRETE
Salcâmul va‐nfori și eu nu ști‐voi,
Nici teiul falnic cu miros zeiesc.
Zălog lăsa‐voi totul ce iubesc
Și imn iubirii noastre pregăti‐voi.

Eu știu că Timpu‐i supărat și vine,
De când mi‐a pus în casă o iscoadă,
Căci din greșală l‐am călcat pe coadă,
Era firesc să‐l am pe lângă mine,

Îi trimeteam răvașe mai‐nainte
Nu‐n fruntea lui am stat,ci mai la urmă,
Lăsându‐i chiar,comoara de cuvinte!

Acuma știu că sufletul mi‐l scurmă,
Și s‐a fixat demult acolo‐n minte
Da‐i fără sens,când viaţa mi se curmă !

AM GOL
Am gol în piept,mi‐e suferinţa hrană,
Căci m‐ai iubit iar eu n‐am nicio vină,
Doar Soarta noastră a fost ,mereu haină,
Hai,vindecă‐mi durerea prinsă‐n rană.

Privi‐voi zarea când deschide o geană
Și așteptă‐mă până mă fac lumină,
Lăsând în mine duhul tău să vină
Găsindu‐mă,cum știi,fără prihană.

Vom merge împreună mână‐n mână,
Eu fi‐voi o vocală,tu consoană.
Pân‐ce sonetul nostru se termină.

Dar eu acum sunt duh și nu persoană
Mă pun zălog pe Timpul ce domină
Să‐ţi fac din versuri templu și coroană.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR