Porto-Franco

Evaluări critice. VIRGINIA CHIRIAC, „Cărţi şi autori', Editura Lucas, Brăila, 2019

Virgil Nistru Tiganus

Rubrica: Raftul cu oglinzi iluminate  /  Nr. 276/2019

Volumul intitulat sobru „Cărţi şi autori" cuprinde patru secvenţe: I). LITERATURA CONTEMPORANĂ; II). DOI MARI CLASICI - CARAGIALE, SADOVEANU; III). CRONICI DE ÎNTÂMPINARE şi IV). CRONICI ÎN LIMBA FRANCEZĂ. Cartea are, sub aspect cronologic, un carecter deschis, tocmai de aceea ce- rem îngăduinţa de a respecta întâietatea nu numai cronologică a celor doi mari clasici. Opera lui I. L. Caragiale primeşte un nou relief, după cum ni se spune, între „iluzie şi realitate": Prozele scurte, reunite în volumul Momente si schite publicat în 1904 (corect: în 1897 - „Schite'; în 1901 - „Momente") multiplică din unghiuri diferite faţetele unei realităţi aparent banale, construind imaginea caleidoscopică a unei lumi ce pendulează constant între tragic şi comic, între esenţă şi aparenţă. Se consemnează „Alterarea percepţiei, prin raportarea individului la un univers existenţial iluzoriu (care) transformă realitatea în farsă, având drept consecinţă eşuarea majorităţii personajelor în derizoriu."
Autoarea îl numeşte pe Mihail Sadoveanu un „poet descriptiv", reluând o sintagmă a lui Tudor Vianu din „Arta Prozatorilor români"(1941) pe care acesta o desprinsese la rându-i dintr-un text al lui Mihail Ralea (scris cu 16 ani înainte). Încă nu am citit un eseu despre o armonizare a muzicii lui Antonio Vivaldi cu „anotimpurile" sadoveniene. Frumoasă este fraza: „Propensiunea spre infinitul cosmic a eului sadovenian înregistrează o permanentă pendulare între cei doi poli care jalonează coordonatele fundamentale ale metafizicii sale: muntele - metaforă a zborului către orizonturile celeste şi apa - obârşie a vieţii." În consecinţă, „Asimilate acestui decor al sinesteziilor uluitoare, personajele sadoveniene preamăresc frumuseţea pământului românesc în construcţii lexicale incantatorii, de anvergură beethoveniană, cu certe ecouri în absolut."
Aşa cum arătam mai sus, literaturii contemporane îi sunt rezervate 130 pagini. Doamna Virginia Chiriac onorează astfel, prin delicate note de lectură, 26 de autori de poezie, proză, gazetărie etc, la care se adaugă alte valoroase şi noi nume: Maria Benea, Alina Marieta Ion, Liliana Hinoveanu. O atenţie specială (în română şi franceză) se acordă domnului Omar Seddiki, „poet, prozator şi pictor" despre care aflăm, în conformitate cu spaţiile largi ale artei, că „este o personalitate marcantă a mişcării artistice din Maroc". Acesta a semnat, în limba arabă, romanele „Îndrăgostitul", „Memoria unei inimi sincere" şi poemul care poartă un nume heliadist-cărtărescian, „Visul." Fiindcă nu cunoaştem criteriile de selecţie a „celor aleşi , semnalăm cu umilinţă absenţa unor valori autentice: poeţii plecaţi în „lumea fără dor" Ana Mâşlea, Ion Trandafir, Ion Chiric, Simon Ajarescu, preţuiţi în plan naţional. Să ne amintim de o teză a regretatului Profesor Romul Munteanu: „Opera literară ca act de comunicare este limbaj prin cod. Înţelegerea ei estetică presupune, în primul rand, integrarea criticului în aceleaşi registru de comunicare." Va propunem să faceţi o lectură repetată a următorului text: „...Si nu-i statornicie mai aleasă/ca-n piatra-ce zidindu-ne, ne lasă/atât de singuri, nobile statui,/stăpâni pe vorba nimănui..." Din înalturi, vă mulţumeşte - sunt sigur - poeta Ana Mâşlea.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR