Porto-Franco

MIHAI EMINESCU

Mircea Colosenco

Rubrica: Documentar  /  Nr. 276/2019

Reproducem peste douăzeci de grupaje de știri/informaţii/reportaje/amintiri referitoare la MIHAI EMINESCU, datând din zilele anului fatidic 1889 al trecerii lui la cele veșnice.
Precizăm că moartea Poetului Naţional a fost inclusă printre știrile‑eveniment ale anului în toate publicaţiile momentului din ţară și din străinătate.
Textele redate de noi, în ortografia publicaţiei, sunt nesemnate, cu excepţia Amintirii lui Scipione Bădescu (15 mai 1847 ‑ 4 octombrie 1904), prietenul Poetului

7.
ULTIME INFORMAŢIUNI
Următoarele ᵭiare aŭ subscris suma de 397 lei 70 b., pentru coróna ce a fost depusă pe sicriul lui Eminescu:
Adevèrul, Constituţionalul, Curierul financiar, Democraţia, l’Independánce roumaine, Liberté roumaine, Lupta, Naţionalul, Romànul, Rèsboiul, Rèsboiul vechiu, Romània, Romània literară, Telegraful romàn, Universul, Voinţa naţională. Coróna costând numai 300 lei, mai remâne suma de lei 97, b. 70.
Dupá cât aflăm, d. B.P. Hasdeu, a scris uà scurtă dér pliná de un adevér isbitor și crud, amintire despre Mihail Eminescu.
Acest articol va apare in numérul viitor al Revistei Nouĭ.
R. XXXIII, Miercuri, 3 iulie (21 iunie s.v.) 1889, p.658, col.1.
8.
In memoria lui Eminescu.
Aflăm din Botoșani că un comitet ar fi pe calea de a se forma, in lăudabilul scop de a ridica, prin subscripţiuni publice,
bustul lui Eminescu, in centrul gràdinei primàriei din Botoșani.
R. XXXIII, Vineri, 5 iulie (23 iunie s.v.) 1889, p.667, col.2,4.
9.
Mórtea poetului Eminescu este înregistrată și în foile maghiare.
Ast‑fel Egyetértéz făcénd uă schiţă biografică a lui Eminescu, îl numește «Lenau» al Românilor, și tot uă dată arată pierderea cea mare ce a îndurat literatură română prin mórtea prematură a acestui mare autor.
Idem, col.4, reluare în nr. duminică 7 iulie, p.671, col.5.
10.
ULTIMELE INFORMAŢII
Eminescu.
După cât aflăm eri s’a ţinut în Botoșani uă adunare a admiratorilor lui Eminescu, în salónele redacţiunei ᵭiarului Libertatea.
S’a constituit un comitet ad‑hoc, care sĕ aibă insărcinarea cu stringerea de fonduri, necesare pentru ridicarea unui bust marelui poet.
Corespondentul nostru din Iași ne scrie, că mai multe persóne din acel oraș, aŭ luat iniţiativa de a bate uă medalie comemorativă în amintirea lui Eminescu.
După cum adaugă corespondentul, medalia s‑a comandat deja în străinătate.
Mult cunoscuta La Revue de l’Orient, ce apare în Budapesta consacră în ultimu’i numĕr, un foileton întreg, decedatului poet Eminescu.
La Revue … între alte multe elogii, încheie articolul ᵭicȇnd că Eminescu, a fost unul din cei mai mari poeţi ai României.
În numȇrul nostru de mâine vom publica uă amintire din viaţa lui Eminescu, scrisă de d. Scipione I. Bădescu publicist din Botoșani și fost amic intim cu poetul.
Citim în ziarele din Iași:
Ni se atrage atenţiunea asupra unui important manuscript filozofic a lui Eminescu. E vorba de uă traducţiune comentată din limba germană a uneia din operile celebrului filosof Kant. Opera tradusă este: «Critique de la raison pure» partea I tradusă și însoţită de nisce lungi și admirale comentarii, datorite genialului nostru poet, care se scie că iubea fórte mult filosofia germană și mai ales pe Kant.
E vedit de ce interes este acel însemnat manuscript și care ni se spune că s’ar fi aflànd la unii din literaţii noștri. Cum ȇnse nu scim anume la ce persónă se află, de aceia atragem și noi atenţiunea prietenilor lui Eminescu a căuta manuscriptul în cestiune, dându’i cea mai întinsă publicaţie.
urmare din nr. 273
4
Nr. (276) 2019
De asemenea aflăm că în curȇnd va apare în capitală o broșură conţinȇnd biografia poetului, o analisă a operilor séle, precum și tóte câte s’aŭ scris de el în diferitele ᵭiare din ţéră și străinătate.
Fântá Blandusiei, ᵭiar unde a scris în ultimul timp Eminescu, a apărut eri în doliu. Conţine biografia și diferitele scrieri ale poetului.
Revista Nouă, sub direcţiunea d‑lui Hajdăŭ conţine sub semnătura acestuia, un mișcător articol, asupra poetului.
R. XXXIII, marţi, 9 iulie (29 iunie s.v.) 1889, p.679, col.I
11.
CRONICA
AMINTIRE
Lumina dulce a lunii se revarsă în valuri argintii peste întreaga fire.
Cu buruieni crescute printre olanele de pe coperișiŭ cu streșinile rupte și crucea atàrnànd, abia ţinàndu‑se de un lanţ, biserica Caimata [?] tristă, în mijlocul mormintelor cu cruci strâmbe și rôse de vreme.
Uă adiere lină, clatină a lene frunzele unui plop bătrân, crescut în preajma bisericei și freamătul foilor s’auᵭea în depărtare ca susurul unui izvor.
Luna lumina curtea mare a bisericii – tăcută și pustie – presărată pe ici‑colea cu morminte, iar de pe clopotniţă, s’auzea strigătul de cobe al cucuvelei.
Tăcerea adîncă domnește… nimic nu se aude; din când în când sborul iute și speriat al vreunei păsări de noapte, turbură liniștea de mórte ce domnește peste morminte.
Numai:
Biserica‑n ruină
Stă curioasă, tristă, pustie și bătrână,
Năuntrul ei pe stâlpi‑i, pereţi, iconostas
Abia conture triste și umbre aŭ rămas;
Drept preot tórce‑un greer un gând fin și obscur,
Drept dascăl tócă cariul sub învechitul mur.
În faţa bisericei, un lung șir de odăiţe, vîrîte în pămènt, de a’i crede că‑s bordeie, sunt adăpostul preoţilor. De partea cea alta, pe dupè biserică, sunt încă douè odăi, tot așa de scunde și înfundate în pămènt. Una locuită de baba bisericei cea l’altă cu chirie unui tinȇr.
Nimic mai curios ca acesta.
Cu fașa ócheșia, pèr negru, ochii negrii – adinci ca marea – peliţa feţei albă și mata; tácut, trist, retras ăn odăiţă, tótă ziua cu perdelele lăsate, scriind fără răgaz.
De cànd venise, nimeni nu pătrunse la el. Séra numai când stelele începeu a sclipi pe cer, când luna lumina văzduhul, când frunzele plopului tremurau la adierea vȇntului; când printre crăci de salcie, razele lunei, străbăteu ca niște suliţi de argint;
atunci furișiu, pe ascuns, ferestrele lui se deschideu, lăsând să intre în valuri, răcórea serei și lumina lunei. Figura lui tristă, blândă, în gânduri adîncită, aparea la feréstră, privind lung curtea bisericei.
Inăuntru, un pat de scânduri, cu o velinţă albă; în colţ uă masă cu‑un scaun de lemn, iar în jurul păreţilor, policioare acoperite cu cărţi. Tavanul de scânduri, inegrite de vreme, róse de cari și pline de páinjenișiŭ.
Masă, scaun, cărţi, pat, totul era acoperit de un strat des de praf.
Pe jos rogojină, iar de desupt, pàméntul lipit și netezit de baba bisericei.
Și privirea lui adincă, pătrunzătoare, tristă ca durerea, se îndrepta in sus, privind seninul cerului, luna, stelele, pierzânduse în depărtări albastre.
Ast fel petrecea de un an, de când venise.
Ziua scriind, nóptea privind natura până din spre ziuă.
Și când luna trecea pe dupè biserică, când s’auᵭea pitpalacul în pridvorul caselor din fund, stelele incepéŭ a păli, lucefărul dimineţei s’arăta pe d’asupra clopotniţei, când ciripitul vrăbielor din plop umplea văzduhul și in liliacul din colţul casei s’auzea cântarea încétă, lină și mângâitoare a privighetorei, el adormia dus, cu capul pe uă mână în loc de pernă.
Suflul zefirului îi răcorea fruntea largă, mare, întipărită tot d’auna de uă profundă melancolie.
Fire tăcută, gânditóre… trăia mai mult cu el și cu natura.
Și de plânge, de se cértă,
Tu in colţ petreci in tine
. . . . . . . . . . . . .
Tu rămâi la toate rece
. . . . . . . . . . . . .
Nu spera și nu ai teamă…
Acesta era Michail Eminescu.
Scipione Bădescu
R. XXXIII, miercuri 10 iulie (30 iunie s.v.) 1889, p.682, col.3‑4.

12.
Aducem la cunoscinţa consiliului de familie instituit pentru administrarea pensiei lui Eminescu de pe când acesta era âncă în viaţă, și în special amicilor defunctului poet, că mai multe cărţi și manuscrise de ale lui, se află într’un cufăr, în fosta sea locuinţă din strada Stirbeiŭ‑Vodă.
Ar fi bine ca aceste hârtii sĕ se ia mai în grabá de acolo, căci ar fi păcat ca ele sĕ se risipească și pierde.
R. XXXIII, p.683, col.3‑4.
13.
Neue Freie Presse din Viena, făcȇnd necrologul regretatului nostru poet Eminescu, ᵭice între alte elogii că alături cu Alexandri, Eminescu e cel mai însemnat poet al României și el a probat în poesiile séle că limba română, ce era despreţuită acum câte‑va decenii, ca limbă a ţĕranilor, este în stare sĕ satisfacă exigenţele cele mai inalte și mai dificile ale creaţiunei literare.
R. XXXIII, sâmbătă 13 iulie (3 iulie s.v.) 1889, p.691, col.3‑4.
14.
Ðiarele din streinătate urméză a înregistra mórtea lui Eminescu.
Ultimul număr din Deutsche Zeitung din Viena îi consacră un articol; de asemenea și Le Courrier du Soir, în ultimul numĕr, vorbind de mórtea lui Eminescu, ᵭice că România a perdut un poet, cu care, cu drept cuvȇnt, merită sĕ se mândréscă.
D. Scipione Bădescu, publicist din Botoșani, face cunoscut prin ᵭiarul sĕu Curierul român, că a început a scrie uă serie de amintiri adevĕrate, conţinȇnd vr’o 30 de episóde din cele mai interesante din viaţa lui Eminescu.
Aceste articole vor apare într’unul din ᵭiarele cotidiane din capitală.
După cum am anunţat, în sĕptĕmâna trecută, a apărut un studiŭ critic asupra lui Eminescu, datorit penei d‑lui Corneliu V. Botez, student al facultăţei de drept din capitală, și redactor al părţei literare de la Revista literară.
Acéstă broșură se vinde în folosul statuei ce se va ridica lui Eminescu.
Tot uă dată comitetul societăţei România literară, ne rógă sĕ anunţăm că acest comitet a decis sĕ se deschidă liste de subscripţiuni pentru ridicarea unei statui lui Eminescu.
După cât suntem informaţi, d. Titu Maiorescu, e hotărit a scóte după vacanţe uă ediţie în care sĕ fie cuprinse tóte operile lui Eminescu, atât cele poetice, cât și cele în proză, precum și cele politice publicate în diversele ᵭiare, de reposatul poet, și mai cu sémă cele din Timpul.
R. XXXIII, duminică 14 iulie (4 iulie s.v.) 1889, p.695, col.7.
15.
Întrunirea ţinuta Duminică în salónele ᵭiarului Libertatea din Botoșani, în privinţa ridicărei unui bust lui Eminescu, s’a amânat, după ce s’au luat mai multe resoluţiuni importante.
S’a decis ca sĕ se alégă un comitet de iniţiativa, s’au propus câteva miᵭlóce pentru adunarea fondurilor necesare și în sfàrșit s’a hotàrit a se face uă nouà intrunire, cu invitări speciale.
Tot in scopul ridicàrei unui bust poetului, d. avocat Razzi a făcut uă propunere in sĕnul consiliului comunal al orașului Botoșani.
R. XXXIII, marţi, 16 iulie (6 iulie s.v.) 1889, p.703, col.2.
16.
In curȇnd va apare un memoriu asupra lui Eminescu, care va conţinea datele cele mai importante și mai esacte din viaţa poetului, culese de la o persónă cât se póte de competentă și care a fost in relaţiuni intime cu Eminescu.
După cât aflăm Consiliul comunal din orașul Botoșani ţine la disposiţiune, trei mii de lei pentru monumentul ce se va ridica pe mormântul poetului Eminescu.
D. Filip Marinescu, unul dintre absolvenţii scólei nóstre de sculptură, și admirator al poetului Eminescu, s’a hotărit sĕ formeze bustul acestuia dupĕ ultima fotografie, în mărime mai mare de cât cea naturală. Dupĕ cum crede Fàntána Blandusiei, bustul va fi gata cam peste vr’uă trei sĕptămâni.
Se scie că d. V. Gh. Mortzun, redactorul părţei literare de la revista Contemporanul a începuta tipări poeziile inedite și proza literară, a nefericitului poet.
După cât aflăm acum, acéstă publicaţiune întreruptă pentru un moment, va apare în curȇnd și beneficiul ce va resulta din vȇnᵭarea acestor volume va fi reservat pentru cheltuielile ce vor necesita statua séŭ bustul ce se va ridica lui Eminescu.
R. XXXIII, miercuri 17 iulie 1889, p.707, col.4.

17.
Sub preșidenţia d‑lui Maiorescu s’a format un comitet care sĕ facă apel la tinerimea română pentru a contribui la facerea unui monument pe morméntul lui Eminescu.
Planul este ca imprejurul mormântului sĕ se facă un grilaj de fer, in lăuntru sĕ se ridice uă stâncă de marmură și alăturea se va planta un teiu.
Se va face un apel și către tinerimea română de peste munţi, astfel către Bănăţeni va face apel d. V. Mândreanu.
R. XXXIII, joi 18 iulie 1889, p.711, col.2.
18.
A apărut fascicula VII, anul al cincilea din mult cunoscuta Romaenische Revue din Viena sub direcţiunea d‑lui dr. Corneliu Diaconovici.
Romaenische Revue, anunţând mórtea lui Eminescu, spune că poporul român trebuie să‑l jelească, căci a perdut pe unul din cei mai mari fii ai săi.
«Cu el n’a pierit numai omul dér și nesfărșita comóră a poporului român, căci Eminescu a fost uă odraslă genială a acestuia și un uriaș al cugetărei.»
Tot în ultimul Romaenische Revue se află publicate, în traducere următórele trei poezii de ale lui Eminescu: Diana, Veneţia (sonet) și Glossa.
R. XXXIII, duminică 21 iulie 1889, p.723, col.3.
19.
Mâne se vor întruni în Botoșani, membrii comitetului ales ad‑hoc, pentru a lua uă decisiune definitivă în privinţa ridicărei unui bust lui Eminescu.
Revista olteană ce apare în Craiova publică în ultimu‑ĭ numĕr (Nr.4) Sĕrmanul Dionisie, nuvelă de Mihai Eminescu.
R. XXXIII, miercuri 24 iulie 1889, p.735, col.4.
20.
Convorbirile literale, revista în care Eminescu și‑a publicat mai tóte poesiile séle, publică sub iscălitura directorului ei, Iacob Negruzzi, un necrolog și o biografie asupra vieţei marelui poet.
D. Negruzzi își termină astfel articolul d‑séle:
«Cu Eminescu s’a stins un mare poet naţional, original in tóte felurile, noi perdem un amic iubit și un conlucrător dintr’acel, a căror geniu au aruncat o lumină vie asupra publicaţiunei nóstre, iar ca om dispare o figură estra‑ordinară din cele mai interesante și mai simpatice.»
D. dr. Șuţu plécă aᵭi la Paris spre a participa la congresul de „medicină mintală” fiind delegat din partea colegiului medical al Eforiei spitalelor. Cât va lipsi, d. dr. Tomescu medic la spitalul Colţea va dirige institutul special din Măntulésa. Drul Tomescu va da consultaţiuni la institut în tóte ᵭilele de la 10 la 11 ore și de la 3 la 5 ore.
R. XXXIII, joi 25 iulie 1889, p.739, col.3.
21.
Se deschide pe séma ministerului de interne un credit estraordinar de 3.000 lei, asupra ezerciţiului 1889‑90, pentru cheltuieli de înmormântare a decedaţilor Constantin Brăiloiu, fost ministru și deputat, și Mihail Eminescu, poet.
R. XXXIII, vineri 25 august 1889, p.855, col.3.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR