Noul drum
...mi se coboară liniștea în gând.
sunt sigur că miros intens a tine,
zâmbesc... așa, cu ochii‐nchiși, mi‐e bine:
‐ pot să te simt prin mine alergând!

e încă zi. senin, un vis cărunt...
lasă prin aer umbre de lumină,
un tremur de chemare fără vină
a tot ce pentru tine‐ncerc să cânt

poate să ningă! ...să acoperim
cu alb și rece, teatrul desuet:
în el își joacă rolul un poet
care ne‐așteaptă simplu: să‐l iubim!

apoi... cuprinși de dor, iubind o stea
în noapte vom urca spre vis.
totu‐i plutire, totul e deschis
oricărui gând frumos... putem visa!

***
rămâne‐n noapte numai liniștea
să tacă pentru tine noi chemări.
le auzi?
voi lumina venirea‐ţi cu o stea!

Spre tine
Mi‐a fost atât de aproape și departe
s‐ajung la tine, zbucium nesfârșit
de dor... să uit că mă desparte
tot spaţiul tău, pierdut în infinit...

Mai obosesc, așa... nepotrivit.
...îmi e voinţa‐ntreagă atât de vagă,
de parcă aș avea un infinit
de timp, să simt cât mi‐ești de dragă!

Odihna căutării mele ești!
...senin, mă reîndrăgostesc de tine,
captiv al întâmplărilor firești,
mă dărui bucuriilor puţine!

Spre tine împlinire, doar spre tine
mă‐ndeamnă părţi din mine, așteptând
întregul să‐l refacă, pentru‐n mâine
cu toate retrăirile din gând!

***
Plecat în somn... și reîntors vibrând
‐ te‐nţeleg azi, mai mult decât oricând!
Ocrotire

Fă‐mi mâinile, ocol trupului tău
și ţine‐ţi respiraţia puţin ‐
cât peste trupul tău frumos, mă‐nclin
să mă lovească primu’ al lumii rău!

Te voi elibera... din‐când‐în‐când,
să zbori cu fluturii, până la cer, apoi
lăsând pe flori multicoloriul roi
să te‐odihnești încă o zi, visând...

În dragă preajma ta voi fi oricând,
să poţi atinge clipe și trăiri,
să poţi zâmbi mereu și să respiri
cu mine, viaţa ‐ în al ei delir!

Eu voi fi drum curat iar tu ‐ zefir,
tandem de vis oricărui călător
desculţ, pășind peste poem, ușor,
să‐l știi trecând... însă, abia să‐l simţi.

***
Spre seri, las loc tăcutelor dorinţi!

Netrăire
Despre tot ceea ce am vrut să trăiesc
îţi las un bilet.

***
L‐am tot refăcut, în gând...
Mereu trebuia să renunţ la câte ceva ‐
aparent esenţial, dar nimic ‐ vital!
...doar mă durea, uneori (neînţeles)
‐ că timpului mă vând.

Am venit târziu, vezi?
Sunt cel așteptat... și acum ‐
ultimul venit, este primul plecat!

Mă simt mult mai bine așa
...când nu mi se mai văd mâinile.

Eu sunt cam șifonat...
biletul este însă curat!

Am pus în el toate semnele,
cuvintele și pauzele din viaţa mea!
Pășeste‐ncet... podeaua este grea!

***
Dacă (singură) îl vei citi ‐
înseamnă că eu am adormit
...și nu‐ţi mai pot vorbi!

Acolo sus
Aleargă, poţi, ai voie...
până când,
salt peste salt, mereu mai sus
să zbori înalt
spre al zorilor apus
‐ lumina lor
să n‐o mai pierzi nicicând!

Voi fi în tine, ager
ca un gând,
îţi voi da ritm, putere și temei
s‐aprinzi mereu scântei
în ochi de Zei
‐ speranţa mea
să crească‐n tine oricând!

***
Zboară cu mine,
poţi, ai voie, vei avea
acolo sus, toată iubirea mea!

Tăiere de vânt
Pe unde zboară vulturii ‐ îmi este drumul.
...scări nevăzute ‐ știu să urc, ușor,
apoi plutesc, suprem, în acel “cumul
de forţe” care ‐ uneori, mă dor...
...în cuibul meu rigid ‐ săpat în stâncă,
înconjurat de vis și “apogeu”...
fiorul rece mă cuprinde... încă!
...și, îmi ascute penele, mereu!

Cad, uneori ‐ voit, din tot înaltul ‐
precis, eficient, devastator!

Deasupra mea, las cerul să mă‐ngroape
‐ adânc, în setea Lui de viitor!

Sunt vultur. Vulturii nu știu să zboare ‐
mimează numai ‐ aripile‐i ţin
deasupra răului terestru, care ‐ doare
(suflat cu înălţime) mai puţin!

***
Acolo m‐am născut.
Al nimănui fiind, mă‐mpart la toţi,
să‐mi ponderez căderile... când sui!