„O istorie a evreilor din Galati"
de Lucian-Zeev Herscovici şi Violeta Ionescu

La Editura Hasefer Bucureşti a apărut studiul mo-nografic intitulat „O istorie a evreilor din Galati - file de cronică de la începuturi până la marea emigrare". Autori: Lucian-Zeev Herşcovici şi Violeta Ionescu. Cartea are două volume şi peste o mie de pagini. În prima parte se fac referiri la situaţia evreilor locului în perioada de dinainte şi de după primul război mondial. Urmează anii grei din cel de-al Doilea Război Mondial şi ai Holocaustului. Nu este omis evenimentul tragic din 30 iunie 1940 de la gara din Galaţi, soldat cu circa 400 de victime, din rândul unor civili care voiau să plece în Basarabia. De asemenea, autorii se ocupă de modul în care a fost tratată chestiunea evreiască după august 1944 şi în perioada post-comunistă. Cartea pune în evidenţă unele manifestări ale traditiei şi cultului mozaic la Galati, situaţia învăţământului şi aşezămintelor de sănătate, alături de informaţii despre mişcarea sionistă locală şi emigrări. Sunt bine conturate contribuţia evreilor la dezvoltarea economică, industrială şi comercială a oraşului, alături de implicarea lor în viaţa politică şi culturală a urbei.
Partea a doua a cărtii se ocupă de personalităţi, începând cu cele care s-au impus în viaţa comunitară sau în fruntea cultului mozaic şi continuând cu persoane importante din viaţa economică, socială, culturală a Galaţiului. Sunt evocaţi consuli, bancheri, oameni de afaceri, industriaşi, comercianţi, armatori, ingineri ş.a. În rândul inginerilor am întâlnit şi numele lui Morel Goldenberg, soţul fostei mele colege de liceu, profesoara Sofia Bilig, amândoi stabiliţi de multe decenii în Israel. Interesantă şi instructivă este consultarea capitolelor care evocă nume de me-dici, avocaţi, magistraţi. Secţiunea de viaţă socială readuce în atenţie mulţi profesori (între ei Barbu Leibovici, fostul director al Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila"), însă şi Elsa Friedrich, profesoara mea de matematică din liceu, emigrată încă din 1963 în Israel, istorici, precum Eliezer Rosenbaum-Ilan sau Eugen Preda, „părintele radioului modern" din România. Un nume mare este cel al lui Henric Sanielevici, sociolog, filosof, critic literar şi publicist, legat şi de Galaţi, unde a fost o perioadă profesor de limba franceză. Din rândul scriitorilor este amintită Olga Brateş/Landau, poetă, traducătoare, soţia lui Dinu Landau, fost redactor-şef la ziarul „Viaţa nouă" din Galaţi (unde au mai lucrat şi fotoreporterul Ghidali Bercovici/G. Bercov, Raul Şuşnea sau Ili Goldenberg).
Cunoscuta poetă Nina Cassian s-a născut la Galaţi şi a murit la New York, în vârstă de aproape nouă decenii. Prin anii '80, a venit la Galaţi, invitată de scriitorul Manole Auneanu pentru a participa la şezători ale cenaclului de umor „Verva". Împreună cu Ion Petrulias am însoţit-o la aceste manifestări. Îmi amintesc că la sala Studio a Teatrului Dramatic a recitat poeme proprii „în limba spargă", o găselniţă superbă şi plină de haz a talentatei poete, iar în sala căminului cultural Cudalbi a oferit zeci de autografe elevilor, mai ales pe caietele lor de şcoală. Ovid S. Crohmălniceanu a fost un redutabil critic literar al epocii şi profesor (inclusiv al subsemnatului) la Fa-cultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Sebastian Costin, poet, publicist şi cronicar dramatic, născut la Galaţi, a lucrat o vreme ca secretar literar al Teatrului dramatic (de stat), apoi ca ziarist la „Scânteia tineretului , activând ulterior ca scriitor în Israel, unde a şi murit. Pe dramaturgul Mihail Davidoglu, autorul „Cetăţii de foc", l-am cunoscut personal în 1971, când a oferit Teatrului (pe atunci) de Stat din Galaţi un text dramatic, inspirat de colosul siderurugic de aici. Din păcate pentru autor piesa n-a fost acceptată (în pofida „sprijinului" venit de la Bucureşti). Poetul Grişa Gherghei/Harş Segal a fost un apropiat al scriitorilor locului prin anii '50-'60. De poetul Barbu Nemteanu/Benjamin De-utsch ne amintim, cred, mai ales, datorită poemului său care începe astfel: „Galati, oraş cumplit de ne-gustori,/ La tine stă poetul ca-n Sodomal"; un eventual bust al poetului ridicat în urbe ar trebui să aibă această poezie înscrisă pe soclu. Dramaturgul Dumitru (Dolfi) Solomon a fost reprezentat în mai multe rânduri pe scena Dramaticului gălăţean cu „Scene din viaţa unui bădăran", „Iluzia optică", „Fata morgana" şi altele. Să-i mai amintim pe criticul de artă George Radu Bogdan şi pe criticul de film Tudor Caranfil. Naşterea şi primii ani de existenţă a Teatrului Dramatic gălăţean se leagă şi de numele regizorului Valeriu Moisescu, care a pus în scenă, în 1956-1959, mai multe texte, semnate de I.L.Caragiale („D-ale carnavalului”, cu Stefan Bănică, Gina Patrichi, Mihai Pălădescu şi alţii), Carlo Goldoni, Tudor Muşatescu, Moliere. Director al teatrului în anii de început era Crin Teodorescu. Valeriu Moisescu revine pe scena Dramaticului în 1972 cu o nouă montare, foarte modernă, a comediei „D-ale carnavalului" (de data aceasta în distribuţie fiind Eugen Popescu Cosmin, Gheorghe V. Gheorghe, Dumitru Pâslaru, Mihai Mihail, Olga Dumitrescu, Gina Nicolae, Victor Ianculescu, Anton Filip, Alexandru Năstase). În rândul valoroşilor regizori evrei trebuie amintit şi Adrian Lupu, care a montat mai multe piese, după 1989 ocupând, timp de câţiva ani, şi funcţia de director al Teatrului dramatic „Fani Tardini"). Galaţiul i-a dat şi pe pianistul de renume mondial Radu Lupu, dirijorul Ury Schmidt şi mulţi alţi muzicieni, artişti plastici sau oameni de cultură, evrei care au rămas în conştiinţa publică, grape muncii şi talentului lor, puse în slujba colectivităţii.
În final, doar câteva cuvinte despre autorii acestei lucrări de excepţie. Lucian-Zeev Herşcovici, istoric, absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri" şi al Universităţii „Al. I. Cuza" din Iaşi, doctor în istorie al Universităţii din Montpellier, premiat de Academia Română, este autor a numeroase cărţi importante în domeniu. Violeta Ionescu, scriitoare, publicistă (la „Viaţa liberă", „Călăuza ortodoxă") şi editoare, s- a făcut cunoscută în ultimii ani prin romanul istoric „Diocleţian, fiul lui Jupiter", „Sărbătorile Antichităţii", „Misterele Galaţilor, povestiri aproape adevărate'; cartea de poezii „Perpetuum nobile" şi multe alte lucrări, unele în colaborare.