Eduard PETREA
(Elev clasa a IX-a, Liceul Teoretic „Mircea Eliade" Galati)
am începutsă scriu pe la 15 ani. scriu pentru mine, scriu pentru voi. am deschis o uşă spre lume, am curaj. mă numesc eduard şi vreau să scriu.


haine largi, mai rar costume
muzică și cărţi. suc de fructe, sport
iubitor de căldură, pescar în timpul liber.
haine largi, mai rar costume. creţ.
imi plac ochii căprui
ei da
si zâmbetele.

virtual
imi plac poemele vechi
și declaraţiile de dragoste.
nu scrisorile de intenţie
sunt mai vesele.
te cutremură
te amuză.

sfaturile bunicii suna mai bine
decât ale unui
trainer
mâncarea de la restaurant
nu te sătura
iar deszăpezirea în toiul iernii...
lipsește
spitalele sunt vechi.
la fel si școlile.
copiii trăiesc virtual,
nu mai bat mingea
merele din piaţă sunt din plastic
iar portocalele nu mai sunt comestibile
atrag fulgere
legumele cresc în solar și iarna,
sau la magazin la lidl
animalele sunt protejate
prin lege...
declarativ
apele sunt braconate.
iar legile nu există

mi‐aș fi imaginat
o lume mai buna.
nu o savană
în centrul orașului
iar la periferii
taiga!

lupi la vânătoare
cer greoi.
iarba sub tălpile goale,
umedă
apus de soare
doar un lătrat,
ceva greieri,
ciocârlii,
privighetori
poate si o mierla, ce zici?

mă așez la trunchiul copacului
lupii au pornit
la vânătoare.
urlă ceva
rămân peste noapte.
frunzele fosnesc usor

inchid ochii, aștept...
imi respiră în ceafă!
doar vântul.
intorc privirea.
ursul miroase pământul rece.
e mare
sunt o statuie.
nu mișc
nu vorbesc
nu respir.
începe si el
să urle
apoi pleacă...
din nou liniște.
ajung la râu, luna se reflectă în apă
căprioară însetată,
lupii din pădure vin ochi sticloși și reci.
si eu urlu
jungla
nu este doar urbană