ora 14.05

în mijlocul străzii Rue Sainte Catherine
plouă torenţial oamenii se grăbesc
m aș ascunde în braţele mamei
sau într o imagine.
litere mari jucăușe
atârnă
de o franzelă.
c h ar l i
am găsit locul potrivit.
aici nu mă cunoaște nimeni.

ora 14.20

în toate poveștile o aud pe bunica sofia.
nu am cunoscut o.
dar o văd
cum intră pe ușă la charli.
câinele ei bătrân și șchiop cunoaște drumul
88 de riduri duc toate la casa ei.
în fiecare zi cere
baghete tradiţionale cu cereale. nimic altceva.
nu se grăbește. desface sacoșa albastră
de rafie și înghesuie pâinea. deasupra așează
poșeta cu margine metalică. la modă în timpul
războiului.
mâinile îi tremură ușor.
la charli e cald
vin unii. ies alţii.
numără restul. aceleași gesturi
în fiecare zi. nu se teme de ploaie
câinele șchiop o păzește.

***
nu mi găsesc ochelarii
tot uit unde îi pun
știu că o să mi spuneţi
că îi am pe cap.
peste drum
muţii ăia gesticulează într una.
ei au ochelarii la ochi.

ora 14.50

prin ușa de sticlă se văd cuptoarele de pâine
din boulangeria belgiană.
patiserul, în halat alb și mânecile suflecate
pare că știe ce are de făcut. e atât de serios
de parcă s ar pregăti de o operaţie grea.
așează tăvile pe rafturi
le face loc altora.
își pune mănușile,
scoate pâinea fierbinte
din cuptor. aburii,
ei, aburii mă duc acasă
la vatra din pământ de ţară.
închid ochii. pâinile
sar de colo colo înghesuite fiecare
își caută locul. unde vor ajunge azi
o rafală de vânt deschide ușa
aerul rece intră nepoftit și geamurile se aburesc
nu mai văd nimic prin lentilele ochelarilor.
pe vârful pantofului o gărgăriţă.

ora 15.35

se oprește în faţa boulangeriei.
numără banii și îi dă
taximetristului.
la radio se aud acorduri de muzică reggae.
se vede mai întâi piciorul stâng
într un pantof roșu cu toc înalt
coboară calm.
„bonjour” se aude vocea misterioasă
femeia ridică privirea de sub pălăria mare
privește în jur caută ceva
nu mai sunt locuri libere
pe scaunul din faţa mea stau cărţile
și geanta. dau să le strâng
dă din mână discret,
nu stă.
nici nu apucă să spună ceva
cutia cu tort și punga cu baghete
sunt deja pregătite.
zâmbește ca pe scenă
și iese pe ușă
trage cu urechea. nimeni nu aplaudă
e actriţă la Hollywood
cred că am văzut o în „dansul cu lupii”
îi spune monsieur de Burje
doamnei cu breton: …am uitat cum o cheamă.

ora 17.00

înmoi degetul mare în fundul
ceștii de cafea
cică îţi citești soarta
nu mă pot abţine
și mai comand un croissant cu unt
pe ușă intră
taximetristul negru
care m a dus astăzi la
Galeriile Regale Saint Hubert.
îl cheamă Gatien
îi place să fie șofer de taxi
cunoaște oameni îi plac
femeile cu părul lung
și gura mare
2 batoane cu cereale și covrigi vanilaţi
își caută în buzunarele rupte mărunţișul.

ora 17.25

dacă are 96 de metri
cam câte trepte trebuie să urc
până sus în turnul din Bruxelles
să scriu în cartea de onoare
să îmi fac un selfie
promit să nu mă arunc
nici de pe Turnul Eiffel
în semn de omagiu.
mâine dau fuga până la Sulina și Ada Kaleh
să îmi fac rugăciunea de seară și
să mănânc gogoși.
la charli toată lumea
mănâncă gogoși
cu vanilie
cu ciocolată
cu straciattela
cu vișine
cu caise
mie să nu mi vinzi gogoși
că mă supăr.
trăsura cu cai albi
din centrul orașului Bruges
îmi amintește
de plimbarea noastră
în noaptea aia cu lună plină
trăsura la malul apei
și gustul de pepene roșu.