POEŢI DUNĂRENI

GEORGETA MUSCĂ-OANĂ

Născută în com. Rediu, jud.Galaţi, de profesie economist. Publică cinci volume de poezii: Pe frunte-mi plânge clipa - mai 2007, Vibrând pe clape de lumină - martie 2012, Soarele copilăriei - poezii pentru copii în octombrie 2012, iar în luna iulie 2013 - ediţia a IIa, Regine efemere - decembrie 2013 şi Rătăciri în aprilie 2014.
Este prezentă într-un număr de zece antologii de poezie, alături de alţi autori. Publică în mai multe reviste literare atât în Galaţi cât şi în alte localităţi ale ţării. Obţine un număr de zece premii la diferite concursuri literare, ultimul fiind Premiul special "Nichita Stănescu" obţinut în luna decembrie 2014 la Concursul lnternaţional de creaţie literară "Vis de toamnă" organizat de Societatea Culturală Apollon ş.a.

Dor
Pe aleile din parcul ce scânceşte-n ruginiu,
Nu te mai zăresc, poete… Azi, Copoul e pustiu!
Plouă toamna pe morminte frunza galbenă de tei,
Dor ne este de poetul ce-a trecut cândva pe-alei.
Freamătă-n albastru lacul, în măsura unui vers,
Codrul îşi înalţă ruga tremurândă-n Univers.
Mai sărac este cuvântul, mai sărac şi glasul meu;
De ne-om vindeca vreodată, ştie numai Dumnezeu.
Căuta-vom urma-i ninsă cu dorinţa de-a iubi
Limba-n care-a scris durerea bucuriei de a fi.
Ne-a-ncântat cu poezia şi, iubindu-ne, s-a dus;
Ne-a lăsat o moştenire ce-o va străjui de sus.
Dor ne e de Eminescu şi, de-l invocăm la greu,
În luminile de ceară plânge-nlăn?uit un zeu.

Cu luna stau la cină
Pe-arcada înnoptării, în tainicele castre,
Zvâcneşte libertatea şi-n trecerea-i barbară
Aleargă herghelia în preerii albastre;
Vin cai să se înfrupte din pajiştea stelară.
Foşneşte libertatea în temeri infirmate,
În colb de stele-i ceasul, secunda e orfană;
Cad hamuri de lumină prin coamele-nspumate,
Vin cai să se boteze în lumi fără prihană.
Ţâşnesc lumini sonore din nările-aburinde,
Coloane spiralate topite-n depărtare -
Şi-n crupele-argintate sudoarea se aprinde;
Vin cai să se adape din jgheaburi selenare.
Într-un festin edenic, cu luna stau la cină,
Sorb liniştea albastră, din stele muşc lumină.

Dorinţa de Înalt
Adună înserarea din strofe violete,
Vocale fulgerânde printre silabe şchioape;
Sunt muguri de credinţă poemele discrete,
Cuvinte destrămate pe-ntunecate pleoape.
În vatra ursei arde simţirea goliciunii,
Se mistuie himere în palma nerostirii…
Cu buzele-nsetate de seva rugăciunii,
Din clipa veşniciei beau cupa izbăvirii.
În cartea sorţii scrie o mână nevăzută
Dorinţa de lumină, dorinţa de-mpăcare;
Simt focul rugăciunii cum inima sărută
Şi gânduri se îmbracă în haine de iertare.

Savoare virtuală
Printre lacrimile nopţii, stinge cerul pleoapa lunii
Şi-n veranda-nmiresmată, te strecori printre petunii.
Peste fruntea-nnegurată, palma-ţi treci, încet, blajină
Şi, topind dureri nespuse, ştergi o lacrimă-n ruină.
Pe faleza unui laptop, bem cafeaua împreună
Şi, sfidând tristeţi ce-or trece, prindem clipe în cunună.
Din iubire înflorindă, sorbi ambrozie fierbinte
Şi-n lizibilă simţire, te strecori printre cuvinte.
Pe o margine de laptop, se prelinge-aroma fină;
Glasul tău, şoptind poeme, umple clipa de lumină.