Salonul poetic de primãvară

Florentin Palaghia
(Paris)

Semnul de carte
Acum suntem doi,
ne amintim mai bine totul –
sistemul de ecuaţii,
liniile mediene,
biserica din colţul străzii,
frunza luminii,
cerul străpuns de soare.
În mijlocul nopţii
se-aude căzând
semnul de carte.

Rigoare
Fisura prin care priveam
şoimii ireali ai vânătorii…
Va fi şi acest portret în aşteptare
amanetat negustorului de figurine.
Oh, şi stânca în care
o mână nevăzută îmi taie trăsăturile.
Acum mă îndrept spre opera perfectă
atroce suferind rigoarea
atâtor iluzii.

La inima
Strig piatra, din ea creşte
trupul tău care se desăvârşeşte.
Vreau să te mângâi,
privesc zidul în creştere
Dar mă sprijină pântecul tău neted
de care mă lipesc
ca să-ţi ajung la inimă.

Nimb
Te-ai născut, vreme,
ne-ai născut rouă pe când
culcat între ierburi,
desenam sori.
Iată o pasăre ridicându-mi
în ceruri cuvintele.

Cules
Acum ori niciodată –
nici nu ştiu când s-a făcut linişte,
doar umbrele spânzurate ale nopţii
plutesc la marginea vârstei.
Culeg la întâmplare cuvinte şi pietre,
Pe maluri începe culesul meduzelor.

Livada-bibliotecă
Cu un sunet al ploii
te-ai aşezat lângă mine
şi nimeni nu te-a aflat,
doar atingerea mea frunzărind
cărţile zilei de ieri.
Acum livada va rodi Cuvânt
şi fruct peste tine.

În noaptea ca o capcană
În noaptea întinsă ca o capcană,
cuvintele se lovesc de întuneric
şi ţipă onomatopeic.
Încerc să le salvez de la moarte
Acum le aud cum suferă
şi văd poeţii
gata să le transforme în poeme.
Deodată mii de stele căzătoare…

Călătorie
Acestui pământ cald ca sângele
mă dărui.
Bogate-s încăperile,
Adânci rănile.
Pleoape celeste
mă aud răspuns de lumină
într-o nesfârşită călătorie.